Amintire

A fost şi a rămas iubire

E-un vis numit nemurire .

Eu am fost pământ , tu ai fost cer 

Să ajung la tine , şi acum sper .. 

Te aveam pe tine , tu mă aveai pe mine

Eram precum două goluri pline

Martori mi-au rămas doar ochii

Şi privirile tăcute ale morţii . 

Dar am crezut în amăgire 

În tot ce eu am numit iubire 

Tu ai fost şi vei rămâne

Acolo, unde eu nu voi ajunge.

You never meant to hurt me .. But you did it anyway. `

Şi totul poate să înceapă când vrei.

Dar totul poate să se sfârşească fără să vrei.

Dar .stau şi mă gândesc..

Cum lacrimile pe birou le izbesc.

Astăzi vreau să calc lumea în picioare ! 

Să distrug tot ce ei au spus că într-un final moare.

Ahh..de unde atâtea rime.

Când inima ţi-o aduni ,după atâtea crime.

Bucăţi de suflet cad  în cearşaful rece

Căci e tare frig ,şi prezenţa absenţei tale nu mai trece ...

În privelişti de sticlă,mor priviri fierbinţi

Iar amintirile spun că minţi !

Dragostea mi-a doborât şi ultimul strop de forţă,

Focul din inimă a fost aprins cu cea mai mare torţă.

Mi-ai inspirat iubirea cu lăcomie

Te-a atras parfumul ei...

Te-ai sufocat şi tot ai vrut mai mult.