Mă prăbușesc atât de aproape
de acest poate
Care sper să devină eternitate
nu doar speranțe deșarte.
Inima mi-a intrat în atac
Iar timpu' fuge tic-tac.
Cine mă mai poate oprii din drum ?
Nimeni nu mă poate face din nou scrum .
Nu-mi pasă ce mi se spune acum
În inima încă se simte al tău parfum.
Nu-mi pasă dacă scrisul mi-e greșit
Când sentimentul mi-e de neoprit ,
Las lumea să cadă în picioare
Căci eu am căzut lângă o floare
Și le detestam , mă jur !
Dar tu , ești fericirea din împrejur .
Atât de departe ..
dar totuși atât de aproape ,
Sau atât de departe
dar totuși atât de aprope
Oricum ar fi , mi-e indiferent
Nu e simplu , nici concret
Ce simt sau ce fac
Știu sigur că nu mă prefac
Atunci când te iau în brațe
Și miroși a speranțe
Atunci când te sărut
Chiar de n-aș fi vrut
Atunci la început
Să lupt neabătut
Să dau continuitate
Unui sentiment aparte.
