Freamăte

Mă devoreză tot ce ticăie a disperare

Mă sugrumă de încheieturi tot ce-i interior

Strigă după ajutor,vor o eliberare

Freamăte ce se zbat între plămâni,un aspru fior.

Te văd şi te cuprind în vise delegate,

Dar tu-mi faci invizibile încercările deşarte ,

Ah ! Şi cât aş fii luptat pentru tine

Dar tu m-ai legat de mâini şi nimeni nu mă susţine.

Mă desfigurează tot ce ai lăsat să crească

Sentimente,pe care nimeni nu a putut să le oprească,

Freamăte absurde care tot răzbesc

Peste cuvinte,idei ce nu mă lasă să zâmbesc.

Şi spune-mi tu ! Cum aş putea să uit ?

Tot ce tu ai şters , iar eu am acoperit ..

Îmi plâng mâinile în atingeri iluzorii

Atâtea lacrimi,nu ar vărsa nici măcar norii.

Atâta durere,mă macină şi mă acaparează

Freamăte perfide care nu încetează,

Aş râvnii să cred că ai putea fii singurul vinovat

Dar eu în tine am crezut,iar tu să cad,m-ai lăsat.

Din dragoste

Somnul mă aruncă-n pat,dar eu-ncep să tresar

Căci pleoapele mereu îmi mor în spatele unui coşmar.

Hohotele de plâns la care-s condamnată

Îmi rup ziua de sub picioare , deîndată.

Tu vin-o lângă mine şi te-aşează

Mângâie-mi părul ,de mă ţine trează,

Cuprinde-mi în palme,dulcele meu cimitir

Tot ce se vaită acid în spatele unui expir.

Îmbrăţişează-mi trupul,ochii să nu vadă

Cum durerea se ascute alarmantă,

Valul de iubire nu mai are nici o dovadă

Dar lângă tine nu mă simt abandonată.

Pune-ţi buzele peste a mea gură

Fii scutul vorbelor ce le îndură,

Iar lacom conturează-mi mângâieri ostile

Ca şi cum pentru noi n-ar mai fii zile .