Mă devoreză tot ce ticăie a disperare
Mă sugrumă de încheieturi tot ce-i interior
Strigă după ajutor,vor o eliberare
Freamăte ce se zbat între plămâni,un aspru fior.
Te văd şi te cuprind în vise delegate,
Dar tu-mi faci invizibile încercările deşarte ,
Ah ! Şi cât aş fii luptat pentru tine
Dar tu m-ai legat de mâini şi nimeni nu mă susţine.
Mă desfigurează tot ce ai lăsat să crească
Sentimente,pe care nimeni nu a putut să le oprească,
Freamăte absurde care tot răzbesc
Peste cuvinte,idei ce nu mă lasă să zâmbesc.
Şi spune-mi tu ! Cum aş putea să uit ?
Tot ce tu ai şters , iar eu am acoperit ..
Îmi plâng mâinile în atingeri iluzorii
Atâtea lacrimi,nu ar vărsa nici măcar norii.
Atâta durere,mă macină şi mă acaparează
Freamăte perfide care nu încetează,
Aş râvnii să cred că ai putea fii singurul vinovat
Dar eu în tine am crezut,iar tu să cad,m-ai lăsat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu