My blog .

- my feelings box - . -

duminică, 28 decembrie 2014

Ai simțit vreodată ?

    Ai simțit vreodată acea stare ? Știi tu .. când simți că te înalță , dar și te coboară în același timp . Ai simțit vreodată acel cuvânt numit „iubire„ atât de puternic încât să te doară ? Acel impuls fără final , acei fiori , acele temeri , dorințe , vise mii și mii .. Rareori se întâmplă să dai peste persoana care reușeste să te facă să simți toate astea într-un pachet și nu pe bucățele .Acea persoană ..pe care o privești în ochi și-ți vezi viitorul , pentru că fără să vă dați seama aveți aceleași planuri , același drum. Deveniti acele persoane care dau aceleași lupte împreună și nu separat. Și nu e vorba doar de „dulce„ , adica știi tu .. acele momente siropoase , nu .. nu doar astea vor ține iubirea în picioare . Iubirea se naște .. ajunge o ruină , apoi se contruiește din ea o cladire , atât de rezistentă ,încât nici cel mai puternic război nu o poate doborî. Ai simțit vreodată cum te îneci în momente de neliniște , și pur și simplu nu știi cum să ieși din starea asta .. pentru că te gândești la celalt .. și tot cel doare pe el , te doare și pe tine .. Nu iubești cu adevărat .. daca nu renunți complet la ființa ta pentru celălalt .. pentru că știi că dacă tu renunți la tine pentru el , el va deveni întregul tău .. și nu veți mai fi tu și el .. ci „voi„ Poate iubirea se naște din frumusețea fizică .. dar dacă nu e hrănită cu celalte laturi omenești , rămâne un nimic . Ea are nevoie de frică , teamă , nervi , certuri , frustrări , regrete , lovituri , durere , suferință , speranță , dorință , încredere , fericire , tristețe , emoții .. Are nevoie de tot , de tot ce tu poți oferii , are nevoie de durere , ca să se ridice mai sus decât este . Și dacă vei întâlnii vreodată această persoană , vei știi , pentru că vei avea tipărită în minte prima îmbrățișare timidă , primul sărut  care-ți tremura pe buză .. îți vei amintii atunci cand te/a luat de mână și ți/a spus că nu/ți va mai da drumul niciodată . Ai simțit vreodată că tu chiar crezi în iubire ? că e puternică .. și nu rămâne doar un cuvânt ? Ai simțit vreodată că poți să trăiești iubirea până la capăt ? Eu da ..și intenționez să o trăiesc până la capăt  , până nu mai rămâne nimic din mine .

joi, 3 iulie 2014

Nu ştiu să iubesc

Mi-aş vinde inima doar ţie 
Să-ţi dau fericirea în petale o mie ,
Dar tot nu mi s-ar părea îndeajuns
Să-ţi arât cât de mult în suflet mi-ai pătruns.
Te-aş ridica pe cei mai înalţi nori 
Să simţi că alături de mine poţi să zbori,
Şi ţi-aş scrie zâmbete pe chip pân`aş murii
Fără să-mi pese că tu lacrimi mi-ai putea oferii..
Şi tot mi s-ar părea banal
Să-ţi arăt dorinţa mea stradal ,
Să te am doar pentru mine aş vrea 
Tu eşti mândria ce-mi divide iubirea.
De ţi-aş pune la picioare lumea,universul
Alea ar fi doar sentimentele ce le dau sensul..
Eu nu ştiu să iubesc ca un oricine 
Când tu eşti totul pentru mine.
Să te alint ? să te amăgesc în dulce ?
Când eu ştiu că asta departe nu duce ..
Te arăt lumii în metafore absurde 
Căci tu nu eşti doar sufletul ce se ascunde .
Mă simt nebună când nu-ţi ştiu privirea
La cât e de scumpă,as plăti-o în rate,să nu rămân cu amăgirea.
Dar tu iartă-mă că nu ştiu să iubesc 
Orice aş face simt că greşesc .
Tot ce ţine de tine e prea uimitor
Cum aş putea să-ţi demonstrez fără să clachez în ton plictisitor,
Te iubesc să-ţi scriu o carte ?
Când ştiu că tu ai citii doar o parte ..
Te iubesc să aştern pe cer litere de fum ?
Ele dispar , lăsând în urma lor doar scrum..
Iubirea noastra nu e efemeră 
E dincolo de ce toţi muritorii speră,
Sunt rea, dar eu în tine văd o eternitate 
Nu iubirea până la moarte.
Şi mă repet doar pentru tine 
Nu ştiu să iubesc cum o face oricine 
Aspir dincolo de posibilitate 
Nu caut scuze când imposibilul la uşă-mi bate.



miercuri, 23 aprilie 2014

Delirul meu

Dacă m-ai vedea acum 
E noapte,stau singură,îmi caut un drum
Sincer .. nu ştiu cum 
Am reuşit să fac totul scrum.

Frica îmi bântuie prin gânduri 
Nu mă lasă să respir ,
Aici mă ascund ,cad iarăşi în rânduri 
Şi sterg praful din delir .

Mi-am pus sufletul în mişcări morbide
Ale sorţii clipe făurite , 
Invocând timpul , doar el ar mai putea decide
Realizarea sau secundele oprite.

Şi ştiu că aş putea să mint 
Să ascund din nou , tot ce simt ,
Dar cerul meu s-a destrămat sfâşietor 
Iar visele mele s-au dus cu fiecare nor.

Se spune că nu eşti destul de rănit
Decât atunci când viaţa pentru tine s-a oprit ,
Şi toate aceste gânduri sălbatice
Mă sfâşie , nu-mi dau pace.

Aş vrea să am motive să pot continua
Noi speranţe să pot lua ,
Ştiu că le voi avea din nou cândva ,
Şi voi râde în braţele vieţii cumva.

duminică, 9 martie 2014

Emoţie agasantă

Încă mai ai toate acele lacrimi
Această durere reală din două inimi,
M-ai suprimat ,mi-ai devorat binele agil
Mi-ai dat vieţii un sens,apoi l-ai oprit,era fragil.

Ţip lăuntric cu amar în a mea durere
Spre mâinile tale să-mi dea putere.

Şi dacă ai fost nevoit să pleci
Aş fi preferat prin inima mea să nu mai treci,
Să laşi goluri pe care le să îneci
Cu clipele calde ce-au devenit reci.

Ai încolţit oboseala din mine 
Cuvintele tale au făcut rău,n-au vrut să aline.

Tot ce-a fost irezistibil,nu te-a mai captat,
Imortalitatea sentimentului sub dominaţie aflat 
Te-a lăsat morbid , te-a făcut laş
Ai plecat,deşi ai mai fi rămas,dar fără glas.

duminică, 2 martie 2014

Despre noi ..

Ochii-mi negrii se revarsă
Peste'a gândului durere 
Eliberând de orice mască
Sufletul ce suferă-n tăcere.

Nici o lacrimă nu curge 
Pentru steaua care plânge 
A rămas uşor inundată
De amintiri ce-au fost odată.

Şi privesc spre depărtare
Simpla iubirii căutare,
Cu glas moale de copilă 
Îţi şoptesc o poezie umilă.

Tu m-ai învins la despărţire
Cu câteva rânduri în amăgire
Cu ce n-ai să poţi să faci 
Că n-ai să-mi culegi niciodată maci.

Şi acum nu mă mai vrei 
Că cică m-au schimbat anii,trei,
Dar ceva-n mine tot mai adori
Când priveşti dincolo de nori.


duminică, 16 februarie 2014

Freamăte

Mă devoreză tot ce ticăie a disperare
Mă sugrumă de încheieturi tot ce-i interior
Strigă după ajutor,vor o eliberare
Freamăte ce se zbat între plămâni,un aspru fior.

Te văd şi te cuprind în vise delegate,
Dar tu-mi faci invizibile încercările deşarte ,
Ah ! Şi cât aş fii luptat pentru tine
Dar tu m-ai legat de mâini şi nimeni nu mă susţine.

Mă desfigurează tot ce ai lăsat să crească
Sentimente,pe care nimeni nu a putut să le oprească,
Freamăte absurde care tot răzbesc
Peste cuvinte,idei ce nu mă lasă să zâmbesc.

Şi spune-mi tu ! Cum aş putea să uit ?
Tot ce tu ai şters , iar eu am acoperit ..
Îmi plâng mâinile în atingeri iluzorii
Atâtea lacrimi,nu ar vărsa nici măcar norii.

Atâta durere,mă macină şi mă acaparează
Freamăte perfide care nu încetează,
Aş râvnii să cred că ai putea fii singurul vinovat
Dar eu în tine am crezut,iar tu să cad,m-ai lăsat.



luni, 3 februarie 2014

Din dragoste

Somnul mă aruncă-n pat,dar eu-ncep să tresar
Căci pleoapele mereu îmi mor în spatele unui coşmar.
Hohotele de plâns la care-s condamnată
Îmi rup ziua de sub picioare , deîndată.

Tu vin-o lângă mine şi te-aşează
Mângâie-mi părul ,de mă ţine trează,
Cuprinde-mi în palme,dulcele meu cimitir
Tot ce se vaită acid în spatele unui expir.

Îmbrăţişează-mi trupul,ochii să nu vadă
Cum durerea se ascute alarmantă,
Valul de iubire nu mai are nici o dovadă
Dar lângă tine nu mă simt abandonată.

Pune-ţi buzele peste a mea gură
Fii scutul vorbelor ce le îndură,
Iar lacom conturează-mi mângâieri ostile
Ca şi cum pentru noi n-ar mai fii zile .